Imi amintesc ultimul dialog:
-De ce pleci?
-Am devenit dependenta de tine.
-Nu pleca, nu-mi fa asta.
-Plec,imi pare rau, nu stiu ce vreau,nu imi mai stiu visele.
Si ai plecat si am ramas cu acel trandafir alb in mana, il strangeam asa de tare, dar nu simteam nimic din cauza suferintei , nu simteam spinii ce-mi intrau in palma.Atunci inima mea era ingradita de un gard de spini care imi apasau pe inima din ce ince mai tare, lasandu-ma fara respiratie, fara vointa de a mai continua.
Vezi tu atunci cand ai plecat ai lasat in urma un gol imens in mine un nimic, cu greu am reusit sa imi revin.
Vezi tu atunci cand ai plecat ai lasat in urma un gol imens in mine un nimic, cu greu am reusit sa imi revin.
Era asa de greu sa spui acele doua cuvinte?Stiu si mie mi-a fost greu sa le spun in anumite momente,poate pentru ca-mi era teama sau poate pentru ca nu erau sincere .Cu tine insa totul a fost uimitor, minunat,cuvintele au iesit negandite de mintea mea doar de inima.Stiam ca si tu tii la mine stiam ca ma iubesti , sau esti doar actrita foarte buna?Chiar asa de bine ai reusit sa imiti acele atingeri , acele sarutari pasionale, acele nopti fara somn?SPune-mi tu ai vreun regret, tu remuscari?
Raspunde-mi la aceasta scrisoare, scrie-mi ce s-a intampalt, de ce a decurs totul asa?Raspunde-mi la aceasta scrisoare, fa-mi o promisiune, si apoi ne vom intalni .Stiu ca atunci cand promiti ceva nu iti incalci cuvantul, e singurul mod prin care voi sti ca nu se va mai repeta trecutul.
2 comentarii:
tare.si io am zis acelasi cuvinte cand am fugit de unika persoana care am iubito vreodata.si am devenit altfel.am evoluat.ceea ce nu te omoara te face mai puternik.it's a fact.
ea nu era iubita ta...era cel mai bun orice, priten,frate,parinte...ea era singurul lucru care il puteai considera fara perdea totul ti se parea...corect...?...mda totul e frumos pana cand...nimeni nu isi explica ce se intampla...:|
Trimiteți un comentariu
Comentezi..?