Spre deosebire de ce cred altii, inca mai traiesc, inca mai traiesc inca mai ma zbat.N-am uitat de blog si n-am uitat de cei care mai ma citesc din cand in cand.Am luat o pauza de la ceea ce m-a facut sa dispar de pe harta atat live cat si online si nu observ mare diferenta.Stau si ma uit la lista de yahoo.Multi oameni in lista , multi dar degeaba, cativa care imi mai tin hangul din cand in cand iar restul , au fost a one time thing cum s-ar zice si au ramas in lista ca sa fie.Sarind de la un subiect la altul multi imi spun ca ar trebui sa ma consider norocos si uitandu-ma prin jur presupun ca ar trebui dar nu ma simt , ci mai degraba ma simt de parca as fi blestemat.Am cate un pic din fiecare dar nu destul cat sa pot face ceva si totodata ce am eu nu au alti si probabil si-ar dori si putinul care-l am.Am renuntat la tot religie , scoala , familie, prieteni iar din punctul lor de vedere , religia a renuntat la mine , pentru scoala is doar un numar care poate fi usor sters, familia nu renunta ca deh e familia, iar prieteni nici ei n-au renuntat inca mai insista dar is si ei oameni si vor renunta(probabil).
Cum ar zice Ombladon - "Daca eram un pic mai prost eram fericit"
Ce-ar mai fi de zis, nu mai stiu.
In the end I'm destined to spend my life in my room
After it's all over it shall become my tomb.
You will think my death is premature
But it's the only cure.
It will all end in my room.
sâmbătă, 20 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi..?